Pesta porcină africană

Pesta porcină africană
Factori/ Epidemiologie/ Diagnostic/ Norme

Forma subacută: virusul se prezintă într-o formă moderat virulentă în care simptomele sunt mai puţin intense.
- durata şi evoluţia bolii se desfăşoară pe o perioadă mai lungă, 5-30 zile;
- avort la femelele gestante;
- moarte în termen de 15-45 zile;
- rata de mortalitate este mai scazută, 30-70%, dar aceasta poate varia foarte mult.

Forma cronică: simptomele în această formă sunt mai diverse: scăderi în greutate, creşteri neregulate a temperaturii corporale, simptome respiratorii, necroze ale pielii pe anumite zone, ulcere cutanate cronice şi artrite.

Morfopatologic vom constata:
- pericardită, adeziuni ale plămânilor, poliartrite;
- inflamarea ganglionilor limfatici;
- mortalitate scăzută faţă de celelalte forme.

Diagnostic diferenţial:
Pesta porcină clasică, Salmoneloza, Pasteureloza,
Rujet, Toxiinfecţii alimentare, Boala lui Aujeszky,
Intoxicaţia cu clorură de sodiu.

Confirmarea bolii se face în laboratoarele abilitate folosind testele de laborator PCR, IFD, ELISA, Imuno-electroforeza, iar confirmarea finală este dată de IDSA.
_________________________

La rândul lor, porcii domestici din gospodării pot deveni vectori de răspândire a bolii. Din aceste motiv, atunci când boala este depistată sau suspectată este important a se respecta cu stricteţe normele legale în vigoare cu privire la bolile infecţioase.

Căpuşe, surse de transmitere a virusului:
- Ornithodoros kelleyi
- Ornithodoros savignyi

Specii de porci mistreţi (mistreţi africani, de Europa şi America) principali vectori de respândire a Pestei Porcine Africane.

Înroşirea pielii

Secreţii oculare

Înroşirea urechilor

Avort la scroafele gestante

Lichid în exces la nivelul organelor

Pesta Porcină Africană este o boală infecto-contagioasă produsă de un virus din familia Asfarviridae, genul asfivirus, care afectează foarte grav atât porcii domestici cât şi pe cei sălbatici, având o patogenitate variabilă.

Gazdele purtătoare şi rezervoare ale acestui virus sunt reprezentate de populaţiile de porci mistreţi africani (aceştia nu manifestă boala), mistreţii de tufişuri, porcii giganţi de pădure din Africa, mistreţii de Europa şi America, dar de asemenea pot fi gazde chiar şi porcii domestici folosiţi în gospodăriile populaţiei.

Există şi o repartizare geografică cu pornire din Africa, în special în majoritatea regiunilor sub-sahariene în care Pesta Porcină Afri-cană este declarată zonă endemică. S-a declarat prezenţa virusului în peninsula Iberică şi în Sardinia, iar cel mai nou focar a ajuns în Estul Europei, depistat în Ucraina, la câţiva kilometrii de graniţa cu Nord-Estul României.

Din punct de vedere al rezistenţei la mediul înconjurător asupra acestui virus acţionează doi factori principali:

Factori fizici:
- Temperatura: virusul este rezistent la temperaturi scăzute;
- La căldură se inactivează, astfel încât la o temperatură de 56°C într-un timp de 70 de minute devine inactiv, iar la 60°C inactivitatea se va declanşa în 20 de minute.
- PH-ul: la un pH ≤ 3,9 este inactivat sau ≥11,5 în serul liber;
Serul măreşte rezistenţa până la 13,4, rezistând 21 de ore fără ser şi 7 zile cu ser.

Factori chimici:
Virusul prezintă sensibilitate la eter şi cloroform, sau în hidroxid de sodiu la o diluţie de 8/1000 în 30 de minute; la fel şi clorurile cum sunt hipocloritul şi clorul sau şi compuşi ai iodului duc la inactivarea virusului.

Tabloul epidemiologic

Transmiterea se face pe două căi:
- Directă, prin contactul cu animalele bolnave, transmitere sexuală, transovarian;
- Indirectă, prin: hrănire cu deşeuri care conţin carne infectată (Virusul rezistă 3-6 luni în carnea infectată, neprelucrată termic), vectori biologici cum sunt căpuşele din genul Ornithodoros, dar şi prin fabrici, vehicule, aparate şi îmbrăcăminte.

Surse de transmitere a virusului:
- Sânge, ţesuturi, secreţii şi excreţii ale animalelor bolnave şi moarte;
- Transmiterea de la animalele care au trecut prin boală şi rămân purtătoare de virus;
- Căpuşele din genul Ornithodoros.

Diagnostic

Perioada de incubare a virusului este cuprinsă între 4-8 zile;
Diagnosticul clinic se poate prezenta în forme diferite în funcţie de gravitatea bolii:

Forma supraacută: Moarte subită;

Forma acută: în care virusul este extrem de virulent, animalul va prezenta urmatoarele semne clinice:
- febră (40,5-42°C);
- leucopenie şi trombocitopenie precoce (48-72 ore);
- apare înroşirea pielii (vizibilă la porcii de culoare albă);
- înroşirea urechilor, a cozii, a extremităţilor distale, zona ventrală a toracelui şi a abdomenului;
- anorexia, apatia, cianoza şi necoordonarea mişcărilor se manifestă în 24-36 de ore înainte de moarte;
- tahicardie (accelerarea ritmului cardiac) şi tahipnee (accelerarea ritmului de respiraţie);
- se mai produce vomă, diaree (uneori cu melenă) şi secreţii oculare;
- la scroafele gestante se produce avortul;
- moartea survine în termen de 6-13 zile sau uneori până la 20 de zile, rata acesteia poate fi uneori de 100%.

Morfopatologic se vor constata:
- hemoragii pronunţate în ganglionii limfatici;
- hemoragii petesiale ale cortexului, medula şi pelvis renal;
- splenomegalie congestive;
- zone edematoase de cianoză în zonele fără păr;
- vânătăi pe picioare şi abdomen;
- edem, icter;
- lichid pleural în exces, lichid pericardic şi/sau peritoneal.

Porci mistreţi - principalii vectori de raspândire a pestei porcine africane

Porcii domestici pot deveni vectori de transmitere a pestei porcine africane.

Capuşele - surse de transmitere a virusului pestei porcine africane.

Pesta porcină africană - Înroşirea pielii/ Secreţii oculare

Pesta porcină africană - Înroşirea urechilor/ Avort la scroafe gestante

Pesta porcină africană - Lichid în exces la nivelul organelor

Înapoi